Teatrul “Alexandru Davila” Pitești, arc peste timp

Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești este o instituție publică de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Argeș, navă amiral a culturii din județ. Încă de la înființare a fost un punct de referință unanim recunoscut în toate mediile, atât în spațiul argeșean cât și în cele național și internațional; construit din valorile și aspirațiile comunității, a devenit oglinda și nota de referință a idealurilor umane. Teatrul, în sine, având ca esență etalarea moravurilor sociale, sprijină valențele culturale și sporește nivelul de acces al publicului către artă.

Despre teatru, cea dintâi voce care a răsunat a fost cea a lui Dinicu Golescu, cel care a cerut reprezentații și în limba română, genul fiind prezent în înalta societate în franceză și engleză. Spunea că “teatrul e menit să ațâțe în om toate virtuțile” și să arate “pildele celor vrednici de pomenire”. Nu de puține ori, la Golești, în Argeș, a invitat prieteni și colaboratori și a discutat, de la nivelul omului cu putere de decizie, despre aducerea teatrului, ca artă, în cotidianul vieții comunității. Se poate spune că a fost pionier din punct de vedere decizional al nașterii teatrului în România, iar asta s-a făcut, ca multe altele, la Conacul Goleștilor, în Argeș. Dinicu Golescu a dovedit, în școala sa înființată la Golești, că teatrul e în stare “să aprindă scântei de gânduri și să stârnească înfiorări în suflete”. Inițiative entuziaste locale au stat la baza încercărilor de a înființa un teatru la Pitești. Orașul așezat la o importantă răscruce de drumuri și la mijlocul distanței dintre București și Craiova era firesc să fie vizitat mai des de către trupe profesioniste, chiar străine. E cazul trupei franceze condusă de Théodore Goffrey și Valéry, care în 1841 a dat spectacole în localul școlii normale.

Documentele vremii, câte s-au păstrat, confirmă existența unui teatru aici în 1852, care îl avea ca antreprenor pe Ștefan Vlădeanu, iar ca animator, regizor și profesor pe Constantin Halepliu, actor participant și la Revoluția din 1848. Despre localul în care s-au desfășurat reprezentațiile artiștilor locali și ale oaspeților, rămân însemnările actorului Panait Constantinescu, om al teatrului și cetățean de onoare al orașului. Din scrierile sale aflăm că teatrul și-a început viața în localul numit „La Hârdău”. Acest local în vremea aceea reprezenta “O sală (…) luminată cu lumânări de seu și care servea pentru întruniri politice și baluri mascate (…), situată fiind în piață, în spatele bisericii Sf. Gheorghe… Proprietarul a construit în acea sală și o scenă pentru caraghioși, așa fiind numiți actorii pe vremea aceea. La Hârdău l-a jucat marele actor Ion Anestin pe Barbu Lăutaru. Tot acolo a jucat I.D. Crețu Canțoneta nebunului din amor.

Germanul Uklar construia mai târziu, pe fosta stradă Lascăr Catargiu, actuală Crinului, o clădire care cuprindea o încăpere ce semăna a sală de teatru în interior. Luminată cu lămpi de gaz, cu două cabine pentru actori, parterul având bănci tapisate, douăsprezece loji și un balcon. Însă teatrul lui Uklar a dispărut din cauza faptului că noul proprietar l-a transformat în vestita Fabrică de Butoaie. Teatrul urma să-și schimbe sediul în sala de jos a clădirii Fostiropol (actual sediu al Școlii Populare de Artă), după care actorii își mutau activitatea în sala Secărescu.

Datorită doleanțelor piteștenilor, care au profitat de campaniile electorale ale acelor vremuri pentru a cere un loc special amenajat pentru o sală de teatru, începea construirea greoaie a Teatrului Comunal, deoarece „tot ce lucra primarul liberal, dărâma primarul conservator…”. Cu toate acestea, după șase ani, în 1914, sala teatrului a fost inaugurată cu piesa O noapte furtunoasă, a Teatrului Național din București, urmând a apărea pe scenă nume ca Lucia Sturdza-Bulandra, Tony Bulandra, Ion Manolescu, însă până în 1916 când teatrul devenea spital al răniților de război. Teatrul Comunal a capătat astfel alte întrebuințări utilitare, devenind printre altele și baie comunală.

Teatrul și-a regăsit adevărata menire sub denumirea de Teatru Muncitoresc, către sfârșitul anului 1947, când reîncepea activitatea artistică sub îndrumarea actorului și regizorului Victor Handoca. Pentru că sălile teatrului se aflau încă în construcție, repetițiile pentru piesa Insula Păcii de Evgheni Petrov ce avea să inaugureze teatrul la 6 martie 1948, au avut loc în sala liceului și în clădirea cinematografului Aquila. Timp de zece luni, Teatrul Muncitoresc a desfășurat o activitate deosebită, astfel că Ministerul Artelor și Informațiilor avea inițiativa de a-l transforma în Teatru de Stat.

Astfel, în vederea unei noi organizări, Teatrul Muncitoresc a fost preluat la 1 ianuarie 1949 de către Centrala Teatrului Poporului, iar la 1 februarie transformat în Teatru de Stat, alcătuind primul colectiv profesionist, format din optsprezece actori și nouă salariați pentru serviciile tehnico-administrative. Premiera spectacolului care marca noul început al teatrului piteștean a avut loc la 26 martie 1949, piesa fiind Fiul meu de Gergely Sandor, din distribuția căreia făceau parte nume mari precum Forry Etterlé, Ernest Maftei, Gheorghe Lascu și Gh. Stănescu. Anul 1949 a însemnat pentru teatru și înființarea, în octombrie, a secției de păpuși, cu ajutorul teatrului din Sibiu. Astfel, la 1 ianuarie 1950, teatrul de păpuși din Pitești, ce avea să primească numele de Aschiuță, a devenit de drept o instituție de stat.

În lipsa unui local propriu-zis, deoarece sala era împărțită cu cinematograful muncitoresc din Strada Șerban Vodă (Victoriei), birourile și administrația funcționau în altă locație din Strada Gheorghe Dimitrov, iar atelierele de tâmplărie și croitorie în altă parte, pe când sala de repetiție era “la cantină, la Colțul Roșu sau camerele de la căminul teatrului (camere de hotel)”. Asta a dus la propunerile pentru repararea și atribuirea Teatrului Comunal, devenit între timp baie comunală, fapt care s-a și întâmplat în 1955.

Reconstrucția și reabilitarea teatrului au reprezentat o realizare, prin urmare, cuvintele spuse în ziua inaugurării lui, la 24 noiembrie 1955, au fost „V-am dăruit ce-a fost mai frumos în sufletele noastre de constructori! Vouă, de-acum înainte, vă rămâne să dați poporului tot ce aveți mai frumos în sufletele voastre de artiști!”

La 1 noiembrie 1957 s-a constituit legal colectivul Secției de Estradă, iar la 30 mai 1958, prin premiera spectacolului Vlaicu Vodă, teatrul lua numele lui Alexandru Davila, creator autentic de teatru românesc. Ministerul Învăţământului şi Culturii comunică, prin Certificatul de înregistrare nr. 62 din 22 ianuarie 1960, existenţa şi înregistrarea Teatrului de Stat “Alexandru Davila” din Piteşti.

Revenind, ca prezență în timp, Teatrul “Alexandru  Davila” se încadrează în secolul al XX–lea când, la 6 martie 1948, sub numele de Teatrul Muncitoresc, a prezentat primul   spectacol   pe   scena   Cinematografului ”Aquila” (fostul Cinematograf „Sebastian Papaiani”). A fost o inaugurare cu fast, aşa cum scria şi corespundentul ziarului „Universul”, Gheorghe Vrabie. În deschidere, corul şi orchestra teatrului, în număr de 120 de persoane, sub  conducerea lui Emil Lerescu, au creat o atmosferă foarte plăcută. În iulie 1952 s-a dat în foloşinţă Grădina (Teatrul) de Vară, cu o capacitate de 600 de locuri, după multe ore de muncă voluntară desfăşurate de către piteşteni. Teatrul din Piteşti s-a întors  acasă, în localul fostului Teatru Comunal, la 24 noiembrie 1955, după lucrări de refacere, consolidare și reabilitare. Festivitatea inaugurală a localului de teatru s-a încheiat cu reprezentarea, în premieră pe ţară, a piesei “Boieri şi ţărani” de Alexandru Sever, în regia lui Constantin Dinischiotu, printre actori fiind: Vasile Creţoiu, Gheorghe Leahu, George Muscan, Telly Barbu, Dem Psatta, Titi Petripop, Valeriu Buciu, scenografia fiind semnată de Alexandru Olian.

Principalele momente ulterioare ale teatrului au fost următoarele: la 23 august 1958 a fost deschis Teatrul de Vară, în 1970 a apărut secţia Folclor fiind reprezentată de “Doina Argeşului”, la 13 mai 1975 a fost inaugurat Studioul 125 (sala „Liviu Ciulei”, numele fiind preluat deoarece schiţele au fost elaborate de marele actor şi regizor), o sală studio pentru spectacole experimentale, laborator al creaţiei teatrale. În timpul conducerii lui Constantin Dinischiotu s-au realizat lucrări de modernizare a construcţiei. De asemenea, modificări arhitectonice mai recente au avut loc între anii 1997-1998 şi 2006-2007. Din punct de vedere artistic, în anul 2006 teatrului i s-a adăugat o nouă secţie, Fanfara, preluată de la Garnizoana din Piteşti, iar în aprilie 2008, Muzeul Teatrului “Alexandru Davila”, realizat după criterii de muzeologie, va fi deschis publicului. În luna decembrie 2011, în ansamblul teatrului intra Corul Ars Nova. Unele dintre aceste activități, între care folclorul, fanfara și corul au ieșit de sub tutela teatrului în anii 2017 – 2019, prin transfer la alte instituții de cultură, așa încât, în acest moment, Teatrul “Alexandru Davila” Pitești are trei secții: Secția Dramă “Liviu Ciulei”, Secția Revistă „Constantin Zărnescu” și Secția pentru Copii și Tineret “Așchiuță”.

Din anul 1980, timp de patru ediții, Studioul 125 a găzduit Reuniunea Studiourilor Teatrale. Din 2001 a fost reluată această manifestare, primind numele de Festivalul Naţional al Teatrului de Studio, ulterior devenit internaţional. În anul 2018, cu ocazia ediţiei a XXII-a, această acţiune artistică a luat denumirea “Festivalul Internaţional al Teatrului de Studio şi de Forme Noi”, dar a revenit la denumirea inițială în 2020 când, în premieră, din cauza pandemiei COVID-19, s-a organizat exclusiv online, având și cea mai numeroasă participare. Pe structura consacrată, în 2022 s-a organizat prima ediție a Festivalului Internațional de Teatru “Liviu Ciulei”, urmând ca Festivalul Teatrului de Studio să se deruleze în luna mai a acestui an. La 1 decembrie 2018, teatrul se alătura Convenției Teatrului European (ETC), o rețea de teatre publice europene înființată în 1988 pentru a promova teatrul contemporan, pentru a sprijini mobilitatea artiștilor și pentru a dezvolta schimburi artistice în întreaga Europă și în afara ei, entitate din care s-a retras în 2022, pe vreme de pandemie.
Imaginea Teatrului “Alexandru Davila” a fost construită în ani din spiritul, pasiunea, consecvența și entuziasmul oamenilor din interiorul instituției. Dintre cei a căror activitate artistică rămâne în memoria colectivă, se disting: Constantin Zărnescu, Ion Focșa, Dem Niculescu, Ion Lupu, Ileana Focșa, Ileana Zărnescu, Angela Radoslavescu, Sorin Zavulovici, Valeriu Buciu, Emilian Cortea, Petre Dumitrescu, Luminița Borta, Dumitru Drăgan, Ion Roxin, Mirela Cioabă, Dan Ivănesei, Wilhelmina Câta, Andreea Raicu, Carmen Roxin-Hancearek, Petrișor Stan, Doina Stan, Vasile Pieca, Petre Dinuliu, Cynthia Popovici, Ricardo Colberti, Marin Alexandrescu, Crina Cojocaru, Dumitru Ivan, Tache Stavril, George Vraca, Ernest Maftei, Colea Răutu, Fory Etterle, Corado Negreanu, Tora Vasilescu, Tudorel Filimon, Vasile Filipescu, Hamdy Cerchez, Ion Lupu, Tamara Vasilache, Gheorghe Leagu, Alexandru Bocăneț, Vasile Crețoiu, Alexandru Critico, Nicolae Dinică, Vistrian Roman, Julieta Strâmbeanu, Ștefan Tapalagă și lista poate continua.